Când se trezi Briar, ursoaica mătura prin bârlog. Se ridică imediat din pat, treaz de-a binelea. – Astăzi e ziua cea mare, nu-i așa? strigă, zburlindu-și cu lăbuțele din față blana brun-aurie, în așa fel încât să-i stea ridicată ca niște țepi. – Da, răspuse ursoaica zâmbind. Petrecerea de iarnă. Briar alergă s-o îmbrățișeze. – Abia aștept! exclamă tremurând de nerăbdare, în timp ce mama îi netezea blana din jurul urechilor. Avea să fie prima petrecere de iarnă din viața lui. Prietenii povesteau despre ea de săptămâni întregi. Se organiza în fiecare an, cu o noapte înainte de a intra cu toții în hibernare. Totul urma să fie împodobit cu felinare, și aveau să se desfete cu o grămadă de mâncăruri minunate. Toate animalele pe o rază de câțiva kilometri ar fi urmat să participe, dansând, cântând și distrându-se până-n zori. Ursoaica gătise în ziua aceea niște terci de ovăz sălbatic și se așeză la masă alături de puiul ei.