Colţ Alb

Pădurea de molift negru şerpuia mohorâtă dealungul malurilor îngheţate. Vântul despuiase de curând arborii de veşmântul lor alb de gheaţă,şi în lumina palidă a asfinţitului, trunchiurile negre, prevestitoare denenorocire, păreau că se pleacă unul spre altul. O tăcere nemărginită domneaasupra întinderii şi întreg ţinutul nu era decât o pustietate nesfârşită şi fără deviaţă, încremenită, atât de însingurată şi rece, că nici tristeţe nu mai trezea. Teîmbia parcă să râzi, dar un râs ce înfiora mai mu...