Pe măsură ce înaintăm în vârstă, nostalgia inocenţei atinge cote tot mai mari. Personaje ca Micul Prinţ, Prinţul Mîşkin (Idiotul) sau Don Quijote ne aduc în preajma bunătăţii, a idealismului şi a naivităţii molipsitoare. Tânărul prinţ şi al lui trandafir ne învaţă că limpede nu vedem limpede numai cu inima, că prietenii nu îi putem cumpăra de gata şi că toţi oamenii mari au fost cândva copii, chiar dacă nu toţi îşi mai aduc aminte. „A te judeca pe tine însuţi este mult mai greu decât a-i judeca pe alţii. Dacă ajungi să te judeci cum trebuie, înseamnă că eşti într-adevăr un om înţelept”.